New MMSA spank logo

Singurãtatea unui vesnic îndrãgostit de uzul curelei (The Loneliness of the Ever-Belting Lover)

by Alex din iasi

Copyright on this story text belongs at all times to the original author only, whether stated explicitly in the text or not. The original date of posting to the MMSA was: 08 Mar 2008

Author's note:

My story is about desire and friendship in a closed-off, concentrative world. To have a boyfriend in a Communist country, such as Romania in the 1970s, was a crime. Any suspect would be arrested straight away, investigated, tried and sentenced to jail.

Sometimes, the investigators extorted proof through corporal coercion. The implements used by the Communist police (militzia) were: rubber cudgels (baston or bulan) applied to bare feet (la tãlpi), to bare bums (la cur) or to the back (la spate), military wide leather belts (tchentura) applied to the body stripped naked but wrapped with a wet pack, a crowbar (ranga) or the wooden handle of a shovel (lopata) applied to the back, to arms or legs, a bullwhip (vîna de bou) applied to bare back or to bare bum, or a sandbag (sac cu nisip) applied to the chest. Sometimes, the blows were applied to the liver (la ficat). Most of these implements left no visible traces, but inflicted tormenting pains on the flesh and internal organs. After some "persuading sessions", self-denouncement was the best choice. Designated then as "arsehole", such a person was forced to cooperate with the political police (Securitate).

So, you understand why I had well founded reasons to be fearful and remain innocent. Even nowadays, as I am writing this story down, in a country with a large majority of practising Orthodox Christians, to have a boyfriend is considered an abomination. Gay participants in marches are systematically assaulted with invective or, even worse, with stones thrown by a large number of opponents.

But, let's come back to my story! Tudor is alive, though I haven't met him for a long time. There was a time when we were best mates, we knew almost everything that was intimate about each other. Oh boy! We were twenty-two. We used to share memories about our sex experiences with our girl friends, or about corporal punishments endured in the days of our childhood. Tudor was longing for a sound bare arse thrashing because his parents had never given him one; so, we revealed to each other, step by step, our secret common unfulfilled desires and fascination for spanking. Sometimes, in my mind, like a chimera, I used to masturbate frantically while imagining Tudor stark naked and harshly thrashed by his father. It is fair to assume that Tudor was behaving likewise.

So, you'll not be surprised to know that one day I suggested and he agreed that we play poker together. Since the loser was to be belted, this was our first mutual male spanking experience. We got to belt each other, and soon the penalties were applied to the bare bum. Our games of pain and pleasure continued for some weeks, each of us enjoying his piece of bliss. We bought new belts, we tried various positions and different thrashing techniques, and we improved our spanking skills; an unknown flood was springing from the blows, floating to the brain, and there it became happiness. In a short time we learned more and more about the winner's restraint in celebrating his triumph, and about the loser's joy of submission.

Unfortunately, we lost our great opportunity, the ultimate moment of our friendship. In time, spanking games can raise carnal interest and lead to such attempts accordingly. In combinatorics, that is in the purest of all human invented languages, we name this an ever-possible converse transformation. Unlike in scientific theory, in my imperfect story unworthy of a Plato, our physical bonding, the absolute and ultimate union of two male creatures, went awry. Tudor failed in his attempt to fuck me, and my attempt to fuck him failed just as miserably. We were both eager but too fearful and too ignorant in these things, which were considered damnable in my Romania, in those times.

I know that our long desired opportunity will never come again. So, it's only my male to male corporal punishment experience and its sequels that I reveal and sincerely tell you about here for the first time. From the inflection of my voice, without chiaroscuro or eclipsed lines, you can easily conclude that today, when I would no longer be in danger because of my preferences, I'm still longing for this strong appeal from my past.

Unfulfilled desires give rise to nostalgia, so you can easily imagine why I became a lover, maybe a devotee of belting. I believe in the lasting use of the belt, in one word, if you'll permit me to linguistically overstate the case, I believe in the ever-belting, with all its merits for mind, body and soul. So, you may presume that, every now and then, I tend to flog myself with a belt. But the pleasures of a phantom cannot replace true life. Neither can my story!

You will choose to read or not to read what follows; you may say that it's pure fantasy. But, alas! Sooner or later our fantasies may become reality, and my story may become your story, too!

So, I'm lonely now, I drink a glass of gin, and I look at the youths walking by, dressed in their summer gear. I'm wondering about their sexual experiences or the corporal punishments they received when they were younger. And, of course, I am striving to put it all on paper for me and for you. I remember and honestly report about Tudor, my once-upon-a-time boyfriend.

PS: I am writing this story in Romanian because all my life, day and night, I wished and dreamed, loved, hated and despised only in my own language. I'm afraid that if I translated it into my limited English, my innermost emotions would not come across the same way and the heroes might turn out a little different. I'm not able to recover the finest details from my mind, i.e. my memories of love or corporal punishments, other than the way they truly happened, in their original linguistic clothes.

I have now given Tim Anders permission to produce an English version of the story so that non-Romanians can read it, too. As he cannot experience my innermost emotions, either, he asks you to bear in mind what I said in the previous paragraph and insert mentally your own reminiscences into my story. That way, you'll have an unadorned story about two Eastern European boyfriends under your belts.

Singurãtatea unui vesnic îndrãgostit de uzul curelei.

Raport despre mine si prietenul meu

Comand un gin tonic si mã asez la o masã lîngã bulevard. Se apropie vacanta de varã. În oras miroase a tei. Pe strada încinsã trec tineri, singuri sau în grup. E pauza de prînz si am intrat pentru cîteva clipe în barul din apropiere, situat într-o margine a parcului central. E cald, e foarte cald. Îmi place, cînd sînt singur, sã stau la masã si sã-i privesc pe tineri, vara, cînd poartã tricouri fãrã mîneci si bermude sau pantaloni scurti. Li se vãd pulpele cu primele urme de bronz, umerii si bratele goale, picioarele puternice, de sportivi, formele atrãgãtoare... Si din nou, în singurãtatea mea, îmi aduc aminte de prietenul meu, Tudor.

Nu am devenit gay dupã experienta noastrã neîmplinitã. Îmi amintesc de ea acum, ca întotdeauna, cu nostalgie. Tudor a fost prietenul meu cel mai bun. Eram colegi, am lucrat mult timp împreunã la cotidianul local, sã fi fost vreo cinci ani de zile. În timpul liber, ieseam adesea cu el sã mã plimb. Înalt, cu ochii verzi, era inteligent si avea un spirit de observatie ascutit. Si avea tot atîta cinism...

Tineri fiind pe atunci, sã fi avut, o Doamne !, 22 de ani, ne împãrtãseam unul altuia experientele noastre sexuale. Eu îi povesteam despre vremurile din studentie, cînd fãceam nudism, despre plãcerea de a înota complet dezbrãcat dimineata în mare. Îi povesteam despre plaja din Mamaia unde mergeam împreunã cu prietena. Stãteam goi unul lîngã celãlalt, întinsi la soare, ore întregi, apoi, spre amiazã, cînd atmosfera devenea toridã, ne refugiam în cãmeruta noastrã dintr-o vilã de pe malul mãrii si, acolo, iubindu-ne, adormeam epuizati de caniculã. Iar seara ne scãldam iarãsi, goi, printre valuri.

El îmi spunea cît de plãcut este sã faci sex în mare. Sã te îndepãrtezi de tãrm, sã înaintezi în larg, cît mai departe de ceilalti, si acolo, înconjurat doar de ape, sã ti-o pui cu iubita, sã faci cu ea dragoste în picioare...

Îl invitam vara la mine acasã, locuiam într-o clãdire feritã privirilor aflatã pe marginea lacului înconjurat de salcîmi, unde îl asteptam îmbrãcat cît mai sumar, purtînd doar un sort, si îi urmãream pe furis privirile cu dorinte abia bãnuite. Iar el îmi povestea despre bãtãile pe care le primise pe cînd era copil, despre cum îl trimiteau ai lui sã cumpere fructe si, cînd venea acasã din piatã, pentru cã pe drum le mîncase de unul singur, încasa pe loc cîteva lovituri cu coada mãturii, încît trebuia sã poarte acele vînãtãi, pe care oricine le putea observa cu usurintã, cîteva zile în sir .

— La fundul gol ? întrebam.

Tudor clãtina resemnat din cap, nu, nu mîncase bãtaie la pielea goalã, desi, astãzi, ar fi dorit mult sã i se fi întîmplat mãcar o datã, sã fi simtit si el cum e. Bãtrînul lui nu avea obiceiul sã-i dea jos pantalonii sau sã-l oblige pe el s-o facã atunci cînd punea bãtul pe el. Dar chiar si asa, cînd îi trãgea o mamã de bãtaie, îi fãcea pielea burduf, îl atingea atît de rãu încît simtea cum i se învineteste fundul sub lovituri si i se umflã ca o pîine care începe sã dospeascã. Pãrea fascinat si invidios ori de cîte ori îi povesteam despre cum mã bãteau ai mei dezbrãcat la piele, chiar dacã eram deja la liceu, mã bãteau la fundul gol, folosind o curea udã, cum urlam si le ceream de zeci de ori iertare în genunchi, jurîndu-mã pe ce aveam mai scump cã nu voi repeta în vecii vecilor acea abatere pentru care eram atunci sanctionat si implorîndu-i fierbinte, ca sã scap de curea... Suferisem multe pedepse în copilãrie, mai multe decît Tudor, încasasem bãtãi nasoale, aveam, cum s-ar spune, un ascendent asupra lui...

Iar în acea searã, cînd Tudor a plecat si am rãmas singur, imaginatia mea a început sã rãtãceascã nestingherit, liberã sã producã fantezii, mi-l închipuiam pe Tudor dezbrãcat la piele în fata lui taicã-su, era gol puscã, iar taicã-su îl lovea neînduplecat cu bãtul la cur, peste coapsele lui dezvelite, pe spate, în vreme ce Tudor plîngea si cerea, printre lacrimi, îndurare, se aseza în genunchi rugîndu-l sã punã capãt pedepsei ; si atunci, stimulat de nestiute impulsuri, am simtit nevoia nebunã sã mã masturbez si, drept urmare, mi-am frecat penisul frenetic, m-am zvîrcolit de parcã as fi fost eu cel gol si pedepsit, pînã cînd fanteziile mele aveau sã sfîrseascã într-un jet de lichid salvator risipit pe prosop.

Apoi, într-o zi, i-am propus lui Tudor sã jucãm o partidã de poker, un joc de noroc si plãceri, cãci urma sã-l jucãm pe pedepse. Cine pierdea trebuia sã primeascã de la învingãtor lovituri de curea peste fund. Tudor a fost pe loc de acord. La început, am licitat amîndoi temãtori, o curea sau douã, nu mai mult, fãrã sã stim dacã e mai plãcut sã cîstigi sau sã pierzi. Fiecare a pierdut si a învins de cîteva ori. Ne-am întins pe rînd pe pat, cu fata în jos, si ne-am primit pedeapsa cu o curea latã din piele aplicatã peste blugi. Apoi, de la un joc la altul, treptat, am simtit cum prindem curaj si, pe mãsurã ce fiecare primea si trãgea tot mai multe curele, potul crestea. Si a venit "mîna" aceea cînd, avînd cãrti bune, eu m-am trezit cã licitez si, riscînd, i-am spus:

— Patru curele, la curul gol.

Tudor s-a gîndit doar o clipã, a privit în cãrti, si-a aprins o tigarã, trãgînd fumul în piept, apoi a rãspuns cît se poate de simplu:

— Cinci C.G. !

— Cu sec ! am închis.

Norocul, sau poate ghinionul, mi-a surîs. Cîstigasem. Tudor s-a ridicat în picioare, putin tulburat, apoi si-a deschis fermoarul de la blugi si s-a întins de bunãvoie pe pat cu fata în jos. Eu am luat cureaua în mîini, în vreme ce el si-a coborît blugii în vine. Purta un slip albastru, îmi amintesc si acum, i-a lãrgit putin elasticul ca sã-l coboare pînã la genunchi, lãsînd sã i se vadã carnea feselor rotunde si tari. Era ca si cum Tudor ar fi fost pentru prima oarã al meu, aveam acum posibilitatea sã-l fac sã sufere, sã lovesc oricît de tare, cureaua era la mine în mîini, iar el, cu fundul gol, dinainte-mi, îmi ceda, în sfîrsit... Cele cinci curele i le-am tras totusi cu blîndete, rar, lãsînd cîteva secunde bune sã treacã între lovituri, de parcã as fi dorit sã prelungesc acea clipã la nesfîrsit, o clipã cu care nu stiam cînd si dacã aveam sã mã mai întîlnesc. A fost apoi rîndul meu sã mã întind pe pat si sã-mi ofer curul gol loviturilor lui. Nu stiu cît a durat jocul nostru în dupã-amiaza aceea, dar tin minte cã, la sfîrsit, amîndoi ne simteam excitati, fericiti cã aveam curul rosu si înfierbîntat.

A doua zi am mers împreunã într-o lungã plimbare prin parc, am venit la întîlnire în tricou si adidasi, purtînd pantaloni scurti, cît mai scurti. Ni se vedeau picioarele goale, ale lui Tudor erau acoperite de un pãr fin, blond si catifelat si, dupã o vreme, ne-am asezat pe o bancã si acolo, ca din gresealã, pe furis, spre a nu fi vãzuti, ne-am atins unul altuia pulpele, într-o prea scurtã si trecãtoare mîngîiere. Prin pantaloni, sculele noastre au zvîcnit ca glontul din teavã si nici nu mai stiu dacã si despre ce-am discutat...

Am exersat jocul acela vreme de cîteva sãptãmîni în sir, am învãtat pe rînd sã fim sclav si stãpîn, preschimbîndu-ne exaltati durerea în plãceri si descoperind uimiti cum, între ele, hotarul devenea tot mai vag. Atîtati, am schimbat cureaua cea veche cu altele noi, una împletitã din fîsii de piele subtiri, alta, cu insertii metalice fine, trãind cu înfrigurare senzatiile cele noi, am sporit treptat puterea loviturilor, punînd la încercare limitele noastre de a le rezista. Apoi, încã nu pe deplin multumiti, am dat frîu liber imaginatiei, fãcînd din supunere rafinament si din stãpînire virtute, am nãscocit diferite pozitii, folosind perne sau primindu-ne fiecare sentinta în picioare ori în genunchi ; am cercetat lungimea cea mai potrivitã pentru curea, astfel ca ea sã producã mai multã durere ; am udat-o pentru a fi mai grea, si ca sã ne sfîsîie pielea, am presãrat pe curea sare si am presãrat piper, dupã care am dat-o cu unsoare ; am desãvîrsit miscarea bratului, pentru ca loviturile sã producã o sfichiuire vie în creier ori o suferintã difuzã în corp ; am variat ritmul loviturilor, sincopîndu-l, asemenea unui dirijor priceput care îsi zoreste orchestra pentru a produce mai multe efecte. Iar cînd am devenit experti, am îndrãznit sã ne lovim la tintã soldul sau coapsa, îmbinarea cea finã dintre fese sau hotarul bucilor dinspre picior, inoculîndu-ne astfel dureri subtile cu vîrful de la curea. Am înteles cã suvoiul durerii purcede spre crestet si acolo devine desfãtare. Si ne-am rafinat cunostintele si plãcerile pe zi ce trecea, aflînd astfel, cu o oarecare uimire, cum o simplã curea putea sã dea nastere unei adevãrate lumi de constrîngeri si delicii si sã producã afinitãti dintre cele mai trainice între douã fiinte omenesti.

Fundul lui Tudor gol, cu fesele lui usor încordate, asteptînd sã primeascã cele dintîi lovituri de curea de la mine, picioarele lui dezvelite si bronzate le mai întrezãresc si astãzi dacã îmi închid ochii... Eram pe atunci însurati, Tudor avea deja un copil, încît cu greu ar fi putut sã ne treacã prin minte cã eram pe cale sã devenim gay.

Si îmi amintesc cum, dupã un timp, într-o searã, am rãmas cu Tudor peste orele de program (împãrteam acelasi birou), am bãut multã vodkã si atunci, ametiti amîndoi, uitînd de consecinte si legi, atunci Tudor mi-a mãrturisit prima oarã:

— Am un chef nebun sã ti-o trag.

Nu am pãrut prea mirat, asteptasem clipa aceea de multã vreme, mi-o închipuisem în fanteziile mele, totul, tot ce se întîmplase între noi pînã atunci ar fi trebuit sã ducã la acest deznodãmînt. În sãptãmînile în care mînuiserãm din plin cureaua, inhibitiile noastre dispãruserã treptat, fãrã urme, lãsînd loc liber unui neastîmpãr febril ce mã fãcea sã mã supun de bunãvoie durerii, uitînd de conventiile sociale, asa dupã cum, jucîndu-mã în copilãrie de-a doctorul cu vreo fatã, nu pregetam sã-mi expun goliciunea feselor întepãturilor neplãcute ale unui ac de seringã, convins ca îmi vor aduce vindecarea, uitînd de faptul cã, odatã cu acea goliciune pe care o credeam, în jocul nostru, binefãcãtoare, ofeream vederii si penisul meu neajuns încã la pubertate.

Cãci, de multe ori, conventiile sociale sînt menite sã frîngã aripile sufletului si sã-l inhibe. Metodele noastre de disciplinare socialã asta chiar fac, constrîngerile fiind bazate pe caracterul lor public declarat. Sufeream mai rãu, în clasele primare, atunci cînd nu stiam sã rãspund la lectii, fiind considerat un ignorant, decît dacã, din acelasi motiv, mi s-ar fi administrat acasã una dintre acele bãtãi în urma cãreia, pentru trei zile cel putin, abia dacã as mai fi putut sã mã asez în bancã. Sau, la liceu, cînd am fost tuns zero pentru nu mai stiu ce faptã, as fi preferat de mii de ori sã fiu bãtut cu centura acasã, sã fiu obligat sã stau ore întregi în genunchi, asezat pe coji de nucã, sau sã mi se frece cu ardei iute gura, ca atunci cînd rãspundeam urît, pînã as fi simtit cum îmi iau buzele foc, orice as fi preferat, decît sã fiu umilit social si o lume întreagã sã afle, de la cea dintîi privire, cã am fost tuns zero ca unul dintre acei elevi ce trebuiau disciplinati si dati tuturor de exemplu negativ.

Or, noi scãpaserãm de conventii, de acele constrîngeri care, de multe ori, se dovedesc a fi mai puternice decît durerea însãsi. În lume, trãiam încãtusati de reguli si sanctiuni, în schimb, în universul nostru tainic, jocul nostru ne fãcuse sã ne simtim despovãrati. Încît, mi-am spus eu, într-o strãfulgerare de gînd, dacã avea chef sã mi-o tragã, atunci sã mi-o tragã ! Asa cã, drept rãspuns, am rostit doar atît :

— Hai !

Si imediat, acceptînd, m-am ridicat de la birou, am tras yala la usã, si m-am apropiat de Tudor, l-am descheiat la prohab si i-am coborît pantalonii în vine, apoi m-am descheiat si eu si mi-am dat jos pantalonii, nu stiu dacã pe atunci purtam sau nu chiloti, si am rãmas în fundul gol în fata lui, apoi l-am apucat de mînã si l-am tras spre birou. M-am întors cu spatele spre el, m-am aplecat peste tãblia mesei si m-am oferit pe de-a-ntregul, i-am apucat penisul cu mînile si l-am îndreptat nerãbdãtor spre anusul meu. Eram însã, si eu, si el, prea nestiutori si cu totul neinitiati într-ale dragostei gay. Nu stiam ce trebuie sã fac pentru ca erectia lui sã fie maximã, ca sã poatã sã-mi strãpungã curul virgin. Poate cã bãuserãm prea mult sau poate cã eram prea nerãbdãtori... Dorinta ne fãcuse neîndemînatici pe amîndoi. I-am apãsat penisul cît am putut, am încercat sã i-l introduc în propriul meu anus, fãrã sã avem vaselinã sau prezervativ, fãrã sã-i iau scula în gurã si sã i-o sug, ca sã devinã bãt. Simteam doar cum, în acel moment, fiece fibrã de-a mea voia sã fie a lui, a lui în sfîrsit, sã-i apartinã. Mã grãbeam sã-i cedez cu totul, eram ofranda lui si abia asteptam sã mã pãtrundã, sã mã posede, sã mã facã sã sufãr. Nelinisti dintre cele mai vagi îmi fremãtau în tot trupul...

Apoi, vãzînd cã momentul riscã sã fie ratat, cã exista ceva nevãzut, ca un obstacol pe care Tudor nu putea sã-l depãseascã, între mãruntaiele mele caste, pe care dorinta pusese stãpînire, si penisul lui, ce refuza sã împlineascã destinul, cuprins de disperare, m-am ridicat si l-am prins pe Tudor cu ambele mîini, l-am rãsturnat pe birou, i-am ridicat cãmasa peste umeri si i-am apucat torsul nud, strîngîndu-i-l în mîini, începînd, la rîndul meu, sã-i caut anusul cu penisul meu erect. Îl tineam strîns, Tudor îsi depãrtase picioarele în semn de accept resemnat, îi simteam atingerea bucilor lui rãcoroase. Am perseverat, m-am strãduit sã-l pãtrund în fortã, mãcar o datã, pãrea deja al meu fãrã sã fie încã, mi se dãruia, pentru prima oarã mi se dãruia cu adevãrat...

N-a fost sã fie... Dupã cîteva clipe, brusc, de dincolo de peretii biroului, a pãtruns pînã la noi un tunet de aplauze sacadate. Se facuse deja ora opt si la televizor se transmitea singura emisiune de stiri a zilei. Începuse, ca de obicei, cu o cuvîntare a tovarãsului Ceausescu, însotitã de eternele ovatii. Din biroul alãturat, colegii de la pagina de actualitãti urmãreau cuvîntarea. Dãduserã, la misto, sunetul televizorului la maxim. "Familia traditionalã româneascã are doi copii... patriotismul profund... o politicã sãnãtoasã de crestere a natalitãtii... obligatie cetãteneascã si responsabilã fatã de viitorul patriei noastre socialiste..." Instantaneu, am izbucnit amîndoi în rîs, am rîs în hohote, eram îmbujorati la fatã si foarte transpirati... Ne-am ridicat pantalonii din vine, purtînd fiecare regrete în priviri... Am plecat împreunã de la birou, ne-am asezat pe o bancã, într-o statie de tramvai, cred cã era chiar statia de lîngã bisericã, înainte de a ne despãrti pentru a merge fiecare la casele noastre. Ne aflam încã sub influenta celor întîmplate, tin minte doar cã am început sã ne mîngîiem unul altuia picioarele, fãrã teama de a fi vãzuti, soptind unul spre celãlalt :

— Pãcat, dar, cel putin, e bine cã nu sîntem homosexuali !... N-am fãcut-o niciodatã...


Curînd, Tudor avea sã plece la un alt job în capitalã. Nu am mai stiut nimic despre el. Ne-am revãzut dupã multi ani. Îmbãtrînise deja si pãrea usor obosit. Am discutat despre una si alta, evitînd cu grijã momentele "noastre" din trecut. Mi-a mãrturisit cã ajunsese somer si cã era în cãutarea unui loc de muncã. Eu eram director la o agentie de publicitate. O vreme, am tãcut amîndoi, privindu-ne în ochi. I-am refuzat angajarea, n-as fi vrut sã-l am nicicum subaltern. Trecutul înghetase definitv acea relatie specialã ce fusese cîndva între noi. Amabil, m-am ridicat de la birou ca sã-l conduc... Tin minte foarte bine cum m-a privit din nou, lung, cu ochii lui verzi, dupã care mi-a spus :

— Pãcat cã am ratat atunci !... As fi putut sã te fut de sã-ti sarã ochii din cap.

Da, putea sã mã futã atunci oricît si oricum ar fi dorit, nu i-as fi opus nici cea mai neînsemnatã împotrivire. La fel de bine, as fi putut sã-l fut si eu. Fusese ocazia noastrã unicã, ivitã sub imblodul curelei, pe care, în acea searã, am ratat-o amîndoi.

Îmi sorb de unul singur paharul de gin, prin fata mea trec tineri îmbrãcati în tricou si pantaloni scurti. Le privesc umerii goi, pulpele picioarelor, pantalonii strînsi pe solduri, formele masculine, atrãgãtoare...Si, din nou, în singurãtatea mea, îmi pun întrebãri: Oare cîte nuiele au primit în copilãrie peste fesele lor goale ? Oare mai joacã si astãzi între ei partide de poker pe lovituri de curea ? Cîti dintre ei practicã nudismul si sexul în mare ? Si cîti nu rataserã, ca si mine, întîlnirea cu cine stie ce Tudor din trecut ?

Show all the stories by Alex din iasi
You can also discuss this story in the New MMSA Forum.

The contents of this story archive may not reflect
the views or opinions of the site owners, who most
certainly DO NOT sanction ANY abuse of children.
copyright © 2005-2018   admin ·AT·
Labelled with